domenica 20 settembre 2026

Da Giuvanni (20, 11-18) a Giuvanni


Resurréssi.


(narraturi)

            Maria di Màgdala
            vitti cun stupuri

            a petra aperta, 
            innanzi a lu chiaruri.

            Dui àncili di Diu
            ddà assittàti 

             parràru a li sò grida 
             incunsulati.

 

(i dui àncili)

             “O dicci, picchì chianci 
              tu, o signura”?

              Cu è ca cerchi?
              Chi straziu hai in dimura ?”




(narraturi)

              Idda, nt’o mentri, 
              in cori amaru e sdatu

              scurgìu nu giùvani  
              nna l'ortu, a latu

              silenti, nun dava acqua  
              a lu jardinu

              ma a carizzi in pinzera,
              ntra u matinu…




(maria di màgdala):

             “S'u purtàru, u Gèsu amatu,
               un sacciu dunni! 

               Ci vogliu jri ! 
               U postu u sai? Arrispunni…!




(narraturi)

                 U giùvini  a chiamàu,  
                 cu affettu duci

                “Marià! ”, 
                  in labbra e in sonu d’à sò vuci.

                 “Signuri..!  idda gridàu
                  add’ omu assortu;

                  a u sò Messia 
                  cu a vesti d’ u risortu… 


                 I pàssiri 
                 ntunarunu lu cantu

                 tra nu silenziu 
                 di Misteru, intantu.




 (u giùvini,  ca era Gesù):

                    “ Oh, nun m’ attardu...
                      acchiànu a Lu me Patri.. 

                      Diccillu, tu all’ amici 
                      ed a mè Matri…



(narraturi)

                       E lentu si nni ju 
                       pigliannu un violu 

                       d'a purticedda 
                       di culuri azolu. 

  

(un vicchiareddu) 

                       Chista è la fidi, 
                       pi lu verbu eternu,

                       Oltri ogni tempu, 
                       primavera o nvernu.

                        Nu cocciu di spiranza
                        a la campìa,

                       ca in luci cerca
                        a verità e la via.

Per Giovanni Cascio
persona buona, valorosa e indimenticabile
a.s.