domenica 20 settembre 2026

Da Giuvanni (20, 11-18) a Giuvanni


Resurréssi.




Maria di Màgdala
vitti cun stupuri

a petra aperta, 
innanzi a lu chiaruri.

Dui àncili di Diu
ddà assittàti 

parràru a li sò grida 
incunsulati.

“O dicci, picchì chianci 
tu, o signura”?

Cu è ca cerchi?
Chi straziu hai in dimura ?”

Idda, nt’o mentri, 
in cori amaru e sdatu

scurgìu nu giùvani  
nna l'ortu, a latu

silenti, nun dava acqua  
a lu jardinu

ma a carizzi in pinzera,
ntra u matinu…

 “S'u purtàru, u Gèsu amatu,
  un sacciu dunni! 

 Ci vogliu jri ! 
U postu u sai? Arrispunni…!“

 U giùvini  a chiamàu,  
cu affettu dduci…

 “Marià! ”, 
in labbra e in sonu d’à sò vuci.

“Signuri..!  idda gridàu
add’ Omu assortu;

a u sò Messia 
cu a vesti d’ u risortu…

 I pàssiri 
ntunarunu lu cantu

 tra nu silenziu 
di Misteru, intantu.

 
 “  Oh, nun m’ attardu...
acchiànu a Lu me Patri.. 

Diccillu, tu all’ amici 
ed a mè Matri…

E lentu si nni ju 
pigliannu un violu 

d'a purticedda 
di culuri azolu. 

  
 Chista è la fidi, 
pi lu verbu eternu,

 Oltri ogni tempu, 
primavera o nvernu.

 Nu cocciu di spiranza
 a la campìa,

ca in luci cerca
a verità e la via.